Am avut o experienta in viata pe care un om normal nu ar uita-o.... Bine, adevarul e ca eram foarte mica, dar totusi... Trebiua sa-mi ramana intiparita in minte...
Mi-am amintit aseara...
Ca era sa mor...
Pe la vreo 4 ani....
Povestea pe scurt e ca a cazut un dulap peste mine...
Aproape...
Am avut noroc cu un calut d-ala de se leagana fata-spate.. De plastic solid.. In care s-a oprit dulapul...
Dar eu, mica fiind, eram speriata si socata si in loc sa ies de sub dulap [aveam loc.. cred], stateam circita si plangeam, stigand dupa ajutor printre sughituri...
Calutul mai avea putin pana sa cedeze, era crapat si vai de el.. Atunci au venit taica-miu, maica-mea si parca si bunicu-miu [nu sunt sigura...] si au ridicat dulapul.
In seara aia mi-am vazut noartea cu ochii...
wow :( nasol :O
RăspundețiȘtergere